Pe internet circula tot mai mult denumirea de Politia alaptarii, care se vrea sa zugraveasca un soi de secta de hippioate moderne, cu sanii pe afara, de care stau atarnati prunci indecenti de mari, care dorm cu bebelusii si care incearca sa ii fereasca pe cat posibil de hrana procesata.
E un razboi dragii mei cititori - cei care ati mai ramas aici din era in care eu nu eram mama. Iar mamele care ma citesc o stiu prea bine. Dar e un razboi ciudat, de guerilla, in care nu stii cine e inamic sau prieten si in care nici macar nu stii ca te afli.
Doar ca brusc te trezesti cu o baioneta in mana si inamicul se straduieste sa te forteze sa o indrepti impotriva sa.
La mine situatia este clara - sunt o mama care alaptez, dorm cu copilul si nu sunt de acord sa il las sa planga doar ca sa doarma dupa program. Ii gatesc zi de zi si am incercat pe cat posibil sa ii asigur o dieta sanatoasa.
Nu sunt perfecta. Fac si voi face greseli.
Nu imi mai port copilul.
Nu folosesc scutece ecologice.
Nu o hranesc numai bio/eco.
Si nu folosesc mereu cosmetice 100% naturale in ingrijirea ei.
Obosesc si o recunosc. Nu spun ca totul e minunat - am migrene, dureri de spate, casa mea e un haos continuu.
Am prietene care nu alapteaza si care isi hranesc bebelusii cu lapte praf. Am si prietene care cred in vaccinare si si-au vaccinat copilul.
Dar cand vorbesc despre alaptare nu se simt jignite. Nu simt ca e un atac la persoana lor.
Cand le povestesc de noptile dormite cu Natalia in pat, nu simt nevoia sa raspunda cu "si ce vrei sa spui, al meu e traumatizat ca doarme singur?" si cand le spun ca eu inca o alaptez pe Natalia nu se scandalizeaza si isi amintesc cum doctorul le-a recomandat lor ceai noaptea de la 3 luni sa nu fie obez copilul, privind cu condescenta la obrajii bucalati ai fetei mele.
S-a ajuns la punctul unde nu ai voie sa vorbesti despre beneficiile alaptarii pentru ca risti sa superi pe cineva.
Am prietene care nu au alaptat din diverse motive, in cazul majoritatii a tinut de sanatatea lor imediat dupa nastere sau a bebelusului. La ele se resimte regretul ca nu au alaptat, promisiunea ca data viitoare va fi altfel si tot ele sunt cele care apreciaza informatiile despre alaptare, desi copiii lor sunt crescuti cu lapte praf.
Fata de ele poti vorbi ca alaptezi, te incurajeaza, zambesc uneori nostalgic, dar niciodata acuzator.
Si apoi, ca o lovitura neasteptata vin reactii violente de la mame pentru care un articol despre beneficiile alaptarii (prelungite) este ca o jignire facuta nominal.
Scriu acest post pentru ca m-am saturat sa se tot moara artistic pe metereze inventate.
Nimeni nu va acuza de nimic! Eu de exemplu imi alaptez copilul si impartasesc - cui are urechi de auzit - informatii despre asta. Daca te deranjeaza mesajele mele, treci peste ele, citeste altceva sau nu ma citi deloc.
Nu te oblig la nimic!
Dar, nu ma ataca pentru ca nu esti impacata cu deciziile pe care le iei.
Da, unele decizii le luam fortate de circumstante care nu depind de noi. Eu mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, dar am ajuns la cezariana. Da, resimt o adanca frustrare din cauza asta, dar nu ma iau virtual la tranta cu fiecare mama care vorbeste despre beneficiile unei nasteri cat mai naturale.
Dupa cum spuneam, nu o port pe Natalia, pentru ca de la o varsta nu mai suporta sa stea legata de mine. Dar, asta nu inseamna ca ma supara informatiile care le primesc despre sisteme sanatoase de purtare sau despre beneficiile in dezvoltare pentru bebelusii purtati.
Pana la urma fiecare dintre noi suntem responsabili pentru deciziile pe care le luam.
Suntem datori sa facem tot posibilul, chiar daca uneori nu ne reuseste. Si acolo unde ratam, suntem datori - macar fata de noi - sa ne impacam cu ideea.
Mimam razboaie cu o inversunare care, canalizata in alte directii, ar misca muntii din loc.
Va propun sa ne temperam putin micile scenarii paranoice despre grupari secrete si sa ne orientam un pic mai mult spre ceea ce conteaza - copiii nostri.
Fata de ei avem datorii mai mari decat fata de mama care vorbeste despre alaptarea dupa 2 ani. Sau despre mama care povesteste ca isi lasa copilul sistematic sa planga, dupa ceas, sa adoarma singur in camera, micul santajist!
Nu va mai scandalizati inutil daca o mama alege sa doarma cu copilul ei si povesteste despre beneficiile cosleeping-ului. Nu, asta nu inseamna implicit ca va acuza de neglijenta. Ea isi povesteste experienta ei, cea pe care o considera cea mai buna.
Daca voi aveti dubii asupra propriei decizii, nu raspundeti cu agresivitatea, ci mai degraba priviti in voi sa vedeti ce e de schimbat. Va garantez ca un om impacat cu decizia sa nu se simte atacat daca cineva ii prezinta o alta cale.
Concentrati-va asupra voastra si a copilului vostru. Cititi, studiati, alegeti ce credeti voi ca e mai bine pentru voi. Ei au nevoie de atentia noastra si nu are sens sa o irosim pe persoane cvasi-cunoscute al caror stil de viata, pana la urma urmei, nu ne afecteaza in nici un fel.
Va invit la un exercitiu de toleranta si liniste. Nu e o competitie, e o minunata calatorie si trebuie sa facem aceasta calatorie atenti la copiii nostri, nu gesticuland nervos spre oamenii intalniti pe drum.
E un razboi dragii mei cititori - cei care ati mai ramas aici din era in care eu nu eram mama. Iar mamele care ma citesc o stiu prea bine. Dar e un razboi ciudat, de guerilla, in care nu stii cine e inamic sau prieten si in care nici macar nu stii ca te afli.
Doar ca brusc te trezesti cu o baioneta in mana si inamicul se straduieste sa te forteze sa o indrepti impotriva sa.
La mine situatia este clara - sunt o mama care alaptez, dorm cu copilul si nu sunt de acord sa il las sa planga doar ca sa doarma dupa program. Ii gatesc zi de zi si am incercat pe cat posibil sa ii asigur o dieta sanatoasa.
Nu sunt perfecta. Fac si voi face greseli.
Nu imi mai port copilul.
Nu folosesc scutece ecologice.
Nu o hranesc numai bio/eco.
Si nu folosesc mereu cosmetice 100% naturale in ingrijirea ei.
Obosesc si o recunosc. Nu spun ca totul e minunat - am migrene, dureri de spate, casa mea e un haos continuu.
Am prietene care nu alapteaza si care isi hranesc bebelusii cu lapte praf. Am si prietene care cred in vaccinare si si-au vaccinat copilul.
Dar cand vorbesc despre alaptare nu se simt jignite. Nu simt ca e un atac la persoana lor.
Cand le povestesc de noptile dormite cu Natalia in pat, nu simt nevoia sa raspunda cu "si ce vrei sa spui, al meu e traumatizat ca doarme singur?" si cand le spun ca eu inca o alaptez pe Natalia nu se scandalizeaza si isi amintesc cum doctorul le-a recomandat lor ceai noaptea de la 3 luni sa nu fie obez copilul, privind cu condescenta la obrajii bucalati ai fetei mele.
S-a ajuns la punctul unde nu ai voie sa vorbesti despre beneficiile alaptarii pentru ca risti sa superi pe cineva.
Am prietene care nu au alaptat din diverse motive, in cazul majoritatii a tinut de sanatatea lor imediat dupa nastere sau a bebelusului. La ele se resimte regretul ca nu au alaptat, promisiunea ca data viitoare va fi altfel si tot ele sunt cele care apreciaza informatiile despre alaptare, desi copiii lor sunt crescuti cu lapte praf.
Fata de ele poti vorbi ca alaptezi, te incurajeaza, zambesc uneori nostalgic, dar niciodata acuzator.
Si apoi, ca o lovitura neasteptata vin reactii violente de la mame pentru care un articol despre beneficiile alaptarii (prelungite) este ca o jignire facuta nominal.
Scriu acest post pentru ca m-am saturat sa se tot moara artistic pe metereze inventate.
Nimeni nu va acuza de nimic! Eu de exemplu imi alaptez copilul si impartasesc - cui are urechi de auzit - informatii despre asta. Daca te deranjeaza mesajele mele, treci peste ele, citeste altceva sau nu ma citi deloc.
Nu te oblig la nimic!
Dar, nu ma ataca pentru ca nu esti impacata cu deciziile pe care le iei.
Da, unele decizii le luam fortate de circumstante care nu depind de noi. Eu mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, dar am ajuns la cezariana. Da, resimt o adanca frustrare din cauza asta, dar nu ma iau virtual la tranta cu fiecare mama care vorbeste despre beneficiile unei nasteri cat mai naturale.
Dupa cum spuneam, nu o port pe Natalia, pentru ca de la o varsta nu mai suporta sa stea legata de mine. Dar, asta nu inseamna ca ma supara informatiile care le primesc despre sisteme sanatoase de purtare sau despre beneficiile in dezvoltare pentru bebelusii purtati.
Pana la urma fiecare dintre noi suntem responsabili pentru deciziile pe care le luam.
Suntem datori sa facem tot posibilul, chiar daca uneori nu ne reuseste. Si acolo unde ratam, suntem datori - macar fata de noi - sa ne impacam cu ideea.
Mimam razboaie cu o inversunare care, canalizata in alte directii, ar misca muntii din loc.
Va propun sa ne temperam putin micile scenarii paranoice despre grupari secrete si sa ne orientam un pic mai mult spre ceea ce conteaza - copiii nostri.
Fata de ei avem datorii mai mari decat fata de mama care vorbeste despre alaptarea dupa 2 ani. Sau despre mama care povesteste ca isi lasa copilul sistematic sa planga, dupa ceas, sa adoarma singur in camera, micul santajist!
Nu va mai scandalizati inutil daca o mama alege sa doarma cu copilul ei si povesteste despre beneficiile cosleeping-ului. Nu, asta nu inseamna implicit ca va acuza de neglijenta. Ea isi povesteste experienta ei, cea pe care o considera cea mai buna.
Daca voi aveti dubii asupra propriei decizii, nu raspundeti cu agresivitatea, ci mai degraba priviti in voi sa vedeti ce e de schimbat. Va garantez ca un om impacat cu decizia sa nu se simte atacat daca cineva ii prezinta o alta cale.
Concentrati-va asupra voastra si a copilului vostru. Cititi, studiati, alegeti ce credeti voi ca e mai bine pentru voi. Ei au nevoie de atentia noastra si nu are sens sa o irosim pe persoane cvasi-cunoscute al caror stil de viata, pana la urma urmei, nu ne afecteaza in nici un fel.
Va invit la un exercitiu de toleranta si liniste. Nu e o competitie, e o minunata calatorie si trebuie sa facem aceasta calatorie atenti la copiii nostri, nu gesticuland nervos spre oamenii intalniti pe drum.
*sursa foto
