Saturday, February 11, 2012

Razboaie



Pe internet circula tot mai mult denumirea de Politia alaptarii, care se vrea sa zugraveasca un soi de secta de hippioate moderne, cu sanii pe afara, de care stau atarnati prunci indecenti de mari, care dorm cu bebelusii si care incearca sa ii fereasca pe cat posibil de hrana procesata.

E un razboi dragii mei cititori - cei care ati mai ramas aici din era in care eu nu eram mama. Iar mamele care ma citesc o stiu prea bine. Dar e un razboi ciudat, de guerilla, in care nu stii cine e inamic sau prieten si in care nici macar nu stii ca te afli.

Doar ca brusc te trezesti cu o baioneta in mana si inamicul se straduieste sa te forteze sa o indrepti impotriva sa.

La mine situatia este clara - sunt o mama care alaptez, dorm cu copilul si nu sunt de acord sa il las sa planga doar ca sa doarma dupa program. Ii gatesc zi de zi si am incercat pe cat posibil sa ii asigur o dieta sanatoasa.

Nu sunt perfecta. Fac si voi face greseli.
Nu imi mai port copilul.
Nu folosesc scutece ecologice.
Nu o hranesc numai bio/eco.
Si nu folosesc mereu cosmetice 100% naturale in ingrijirea ei.
Obosesc si o recunosc. Nu spun ca totul e minunat - am migrene, dureri de spate, casa mea e un haos continuu.

Am prietene care nu alapteaza si care isi hranesc bebelusii cu lapte praf. Am si prietene care cred in vaccinare si si-au vaccinat copilul.

Dar cand vorbesc despre alaptare nu se simt jignite. Nu simt ca e un atac la persoana lor.
Cand le povestesc de noptile dormite cu Natalia in pat, nu simt nevoia sa raspunda cu "si ce vrei sa spui, al meu e traumatizat ca doarme singur?" si cand le spun ca eu inca o alaptez pe Natalia nu se scandalizeaza si isi amintesc cum doctorul le-a recomandat lor ceai noaptea de la 3 luni sa nu fie obez copilul, privind cu condescenta la obrajii bucalati ai fetei mele.

S-a ajuns la punctul unde nu ai voie sa vorbesti despre beneficiile alaptarii pentru ca risti sa superi pe cineva.


Am prietene care nu au alaptat din diverse motive, in cazul majoritatii a tinut de sanatatea lor imediat dupa nastere sau a bebelusului. La ele se resimte regretul ca nu au alaptat, promisiunea ca data viitoare va fi altfel si tot ele sunt cele care apreciaza informatiile despre alaptare, desi copiii lor sunt crescuti cu lapte praf.
Fata de ele poti vorbi ca alaptezi, te incurajeaza, zambesc uneori nostalgic, dar niciodata acuzator.


Si apoi, ca o lovitura neasteptata vin reactii violente de la mame pentru care un articol despre beneficiile alaptarii (prelungite) este ca o jignire facuta nominal.


Scriu acest post pentru ca m-am saturat sa se tot moara artistic pe metereze inventate.
Nimeni nu va acuza de nimic! Eu de exemplu imi alaptez copilul si impartasesc - cui are urechi de auzit - informatii despre asta. Daca te deranjeaza mesajele mele, treci peste ele, citeste altceva sau nu ma citi deloc.

Nu te oblig la nimic!

Dar, nu ma ataca pentru ca nu esti impacata cu deciziile pe care le iei.
Da, unele decizii le luam fortate de circumstante care nu depind de noi. Eu mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, dar am ajuns la cezariana. Da, resimt o adanca frustrare din cauza asta, dar nu ma iau virtual la tranta cu fiecare mama care vorbeste despre beneficiile unei nasteri cat mai naturale.
Dupa cum spuneam, nu o port pe Natalia, pentru ca de la o varsta nu mai suporta sa stea legata de mine. Dar, asta nu inseamna ca ma supara informatiile care le primesc despre sisteme sanatoase de purtare sau despre beneficiile in dezvoltare pentru bebelusii purtati.


Pana la urma fiecare dintre noi suntem responsabili pentru deciziile pe care le luam.

Suntem datori sa facem tot posibilul, chiar daca uneori nu ne reuseste. Si acolo unde ratam, suntem datori - macar fata de noi - sa ne impacam cu ideea.


Mimam razboaie cu o inversunare care, canalizata in alte directii, ar misca muntii din loc.
Va propun sa ne temperam putin micile scenarii paranoice despre grupari secrete si sa ne orientam un pic mai mult spre ceea ce conteaza - copiii nostri.

Fata de ei avem datorii mai mari decat fata de mama care vorbeste despre alaptarea dupa 2 ani. Sau despre mama care povesteste ca isi lasa copilul sistematic sa planga, dupa ceas, sa adoarma singur in camera, micul santajist!


Nu va mai scandalizati inutil daca o mama alege sa doarma cu copilul ei si povesteste despre beneficiile cosleeping-ului. Nu, asta nu inseamna implicit ca va acuza de neglijenta. Ea isi povesteste experienta ei, cea pe care o considera cea mai buna.
Daca voi aveti dubii asupra propriei decizii, nu raspundeti cu agresivitatea, ci mai degraba priviti in voi sa vedeti ce e de schimbat. Va garantez ca un om impacat cu decizia sa nu se simte atacat daca cineva ii prezinta o alta cale.


Concentrati-va asupra voastra si a copilului vostru. Cititi, studiati, alegeti ce credeti voi ca e mai bine pentru voi. Ei au nevoie de atentia noastra si nu are sens sa o irosim pe persoane cvasi-cunoscute al caror stil de viata, pana la urma urmei, nu ne afecteaza in nici un fel.

Va invit la un exercitiu de toleranta si liniste. Nu e o competitie, e o minunata calatorie si trebuie sa facem aceasta calatorie atenti la copiii nostri, nu gesticuland nervos spre oamenii intalniti pe drum.


*sursa foto

Thursday, January 12, 2012

15 chestii despre cafea

Doar asa, pentru ca o iubesc prea mult! :))

*dati click pe poza pentru marire


Saturday, January 7, 2012

Ce am invatat eu in scoala?



Cand o privesc pe Natalia construiesc tot felul de scenarii despre etapele care urmeaza pentru noi. Si una dintre cele mai mari temeri ale mele este scoala si sistemul de invatamant.

Visez timid la homeschooling si unschooling. Nu cred ca va fi posibila o astfel de cale si ma pregatesc pentru o dublare a sistemului traditional cu sesiuni de unschooling acasa.

Si privesc in urma si ma intreb ce m-a invatat pe mine scoala. Un raspuns greu si riscant. As zice nimic, dar multe dintre reflexele mele se trag din anii de scoala. Si totusi am invatat, dar ce?

Nu mai retin nimic. Mormane de carti, de cursuri, literatura, poezii, istorie. Daca nu ar exista in casa cartile in format fizic, as putea jura ca nici macar nu am auzit vreodata de ele. Si sa nu ma intrebati de ani de domnie- NIMIC!

In facultate, unul dintre profesorii nostri (nu mai stiu care, ironia!), ne spunea ca ei ne construiesc oasele. Si toata viata ne vom stradui sa punem carnea pe acest schelet.
Am invatat sa lucrez singura - competivitatea in scoala romaneasca este una atat de acerba incat cred ca asta devine trasatura nationala
Am invatat sa ma organizez - volumul stupid de mare de informatie se cerea structurat
Am invatat sa ma indoiesc - datorita inutilelor manuale alternative cu informatii contradictorii; datorita mult prea numeroaselor "culegeri de comentarii" unde fiecare se dadea in voie cu parerea despre "ce vroia sa spuna poetul"
....dar cel mai important:
Am invatat sa cercetez - pentru ca fiecare informatie de care ma indoiam ma impingea spre alte ore de studiu pentru a gasi o explicatie care sa fie credibila si logica pentru mine.

Ce imi dorec pentru Natalia?

Sa poata invata in voie. Fara constrangeri. Sa aiba sete de cunoastere si sa nu fie indopata cu informatii aiurea. Mi-as dori sa invete jucandu-se si sa iubeasca sa afle - sa iubeasca sunetul cartilor si chiar si sunetul tastelor (sa nu ocolim viitorul) scotocind internetul. Imi doresc ca totul sa vina firesc, sa nu fie fortata, bruscata, speriata.

Tuesday, January 3, 2012

Melodii cu amintiri

Cititorii mei vechi - nu imi vine sa cred prin cate etape din viata mea a trecut deja acest blog! - stiu ca raspund rar la lepse. Dar de data asta - si pentru ca vine din partea unei persoane foarte dragi mie, dar si pentru ca a fost o rememorare interesanta - am decis sa o fac.

De cand am nascut nu prea am apucat sa ascult muzica. Sa nu intelegeti gresit - in casa canta mereu cineva - eu, Natalia sau melodioare pentru copii. Doar ca nu mai am vreme de muzica mea, de oameni mari.

Sakura ma intreaba care sunt melodiile care imi amintesc de cate ceva. Nu neaparat melodiile preferate.

La Oreja de Van Gogh ascultam in prima vara in care l-am cunoscut pe Dan. Si cand ma suna el, aceasta melodie o pusesem drept sonerie. Iar de Michale Stipe & Coldplay ne leaga multe amintiri :)

Timisoara de Phoenix ascultam in clasa a XII-a cand invatam pentru admiterea la facultate. Motivational :)

Iar Paris de Craig Armstrong ascultam pe vremea cand Natalia era in burtica si vroiam sa o "trezesc" putin. Mereu reactiona la sunetul pianului ;)













Sunday, January 1, 2012

Alaptatul la cerere - o perspectiva transculturala

Am tradus acest articol pentru perspectiva pe care o ofera asupra alaptarii, comparand societatea vestica cu alte culturi din lume. Ajuta mult sa aflam ca multe dintre obiceiurile noastre sunt de fapt excentricitati care fac dificila alaptarea la cerere.

Articolul in engleza il puteti citi aici.



Alaptatul la cerere - o perspectiva transculturala
Ph. D. Gwen Dewar


Alaptatul la cerere sau hranirea copilului la semnalul sau si alaptarea in ritmul copilului - sunt despre a raspunde cu flexibilitate la senzatia de foame a copilului tau.
Inseamna a initia hraniri cand copilul le cere si continuarea fiecarei sesiuni de alaptare pana cand copilul este satul.

Din punct de vedere evolutiv, transcultural si ca urmare a studiilor clinice, se dovedeste ca bebelusii au fost creati pentru a fi alaptati la cerere. Pentru detalii cititi si acest articol.

Aici va voi face o prezentare a beneficiilor alaptarii la cerere si ma voi concentra pe moduri in care tinerele mame pot raspunde la cereri frecvente de alaptare.

Femeile din societatile vestice industrializate se confrunta cu probleme speciale care pot face alaptatul la cerere dificil. Voi discuta despre cum in alte culturi mamele isi alapteaza copiii la cerere si cum mamele din culturile vestice pot aplica aceste lectii.


De ce este alaptatul la cerere o idee buna?

Productia de lapte este strans legata de frecventa la care este pus copilul la san. Cu cat copilul este pus mai mult la san, cu atat sanul produce mai mult lapte. Daca copilul este pus mai rar, productia de lapte scade. De aceea, alaptatul la cerere este modul ideal pentru a regla productia de lapte cu nevoile bebelusului.

In primele zile de viata, alaptatul la cerere ajuta la fixarea cantitatii de lapte. De asemenea, ajuta nou-nascutul sa recastige mai repede greutatea pierduta.
In plus:
*sanii femeilor produc cantitati diferite de lapte la hranire
*laptele difera caloric in functie de ora si de dieta mamei
*bebelusii au capacitati diferite in a extrage laptele
*capacitatea stomacului difera la fiecare bebelus


Alaptatul la cerere permite bebelusilor sa se adapteze la situatii particulare. Cand bebelusii sunt obligati sa urmeze un orar rigid, unii dintre ei nu se mai pot hrani corespunzator. In plus, consultantii in lactatie subliniaza faptul ca un copil caruia i se refuza accesul la san si este lasat sa planga - fie si pentru cateva minute - poate deveni agitat si suparat. Acest lucru face ca prinderea corecta la san sa fie mai dificila, scazand eficacitatea hranirii.

Din aceste motive, alaptatul la cerere este recomandat de:
Organizati Mondiala a Sanatatii
Academia Americana de Pediatrie
La Leche League

Alte motive:
Noile recomandari ale pediatrilor sunt influentate de grija pentu productia de lapte si dezvoltarea timpurie a bebelusului. Dar sunt si alte motive:
Alaptatul alina si reduce durerea (Shah et al 2006)
Asigura atingerea piele pe piele - o practica ce promoveaza atasamentul mama-copil (Moore et al 2007) si ajuta la stabilizarea temperaturii corporale a bebelusului si a nivelului de glucoza din sange (Anderson et al 2003)
Contactul piele pe piele este asociat si cu o dezvoltare mai mare a circumferintei craniene la prematuri (Rojas 2003).

Bebelusii dau semne reduse de stres fiind alaptati, iar Kerstin Uvnas Moberg, un psiholog si endocrinolog celebru (MD, PhD), crede ca alaptarea creste nivelul oxitocinei la copil - hormonul "imbratisarii" (Uvnas Moberg, 2003).
Toate acestea dovedesc ca alaptarea ajuta pe bebelus sa-si regleze mai multe functii, nu doar consumul caloric.


Care este media hranirilor la bebelus?

Precum aratam mai sus, bebelusii difera - atat ca indivizi, cat si transcultural.
Copiii din culturile primitive erau alaptati foarte des - de doua sau de mai multe ori pe ora. In culturile vestice, chiar si mamele care alapteaza la cerere rar o fac mai des decat o data la doua ore. Aceasta diferenta a dus la intrebarea daca alaptarea la cerere este similara la culturi diferite.
Dar indiferent de cultura in care traiti, este evident ca nou-nascutii au nevoie de hraniri frecvente. Cand mai cresc, copiii din culturile vestice pot sa isi aleaga propriile ore de masa si de obicei aleg un orar cu mese la cateva ore distanta.



Facand fata oboselii

Proaspetele mame dorm putin si pot gasi alaptatul la cerere foarte obositor. In mare masura aceasta este o problema trecatoare. Cu cat cresc, bebelusii pot consum mai mult lapte la o masa. De asemenea, se acomodeaza ritmului vietii de zi cu zi. De aceea, cu trecerea timpului, copii au nevoie de tot mai putine hraniri ziua, dar si noaptea.

Cu toate ca stii ca lucrurile se vor imbunatati in 4-6 saptamani, nu inseamna ca faza de nou-nascut este mai putin obositoare. Si cred ca este corect sa spunem ca mamele din culturile vestice se confrunta cu diferite conditii care fac alaptatul mai dificil. Mai jos am enumerat cateva lucruri care le fac pe mamele din alte culturi sa continue alaptarea la cerere si probabil ajuta mamele din culturile vestice.


Practici din alte culturi care ajuta alaptarea la cerere

Fara ceas

Stramosii nostri nu urmau orare fixe. Nici majoritatea oamenilor in istorie. Oamenii au avut mereu de lucru, dar nu aveau ceasuri si zilele lor lucratoare variau in functie de sezon si de ce aveau de lucru. Ideea de a veni la lucru la o ora fixa si de a sta acelasi numar inflexibil de ore este asociata cu industrializarea.
Mamele care sunt fortate sa urmeze un orar rigid - sa doarma la anumite ore din noapte, sa respecte anumite limite si programari - vor gasi mult mai putin timp pentru a alapta la cerere.

Program de flexibil de somn

Modelul vestic de somn - culcarea la aceasi ora seara si somnul continuu pentru 7-8 ore - este o alta excentricitate culturala. Antropologii si istoricii au documentat un orar de somn foarte diferit la alte culturi (Worthman and Melby 2002; Ekirch). Oamenii care traiesc fara lumina artificiala dorm mai mult in total. Si oamenii rar dorm doar intr-un episod lung. In schimb, ei dorm intervale mai scurte la ore diferite din zi si din noapte.

De exemplu, culegatorii-vanatorii - precum Kung San din Africa de Sud si Efe din Africa centrala - nu au ore stabilite de somn si de trezire si oamenii dorm cand considera oportun (Worthman and Melby 2002).
Stilul de somn oportunistic poate fi norma pentru specia noastra. Si, cu siguranta, este mai apropiata de felul in care dorm copiii, decat modelul vestic.
Precum "punch clock", modelul de somn vestic pune parintii in mare dezavantaj. Orarul de somn vestic este foarte putin flexibil. Daca ai ratat ocazia sa dormi in orele desemnate, ai ghinion. Programul rigid impiedica parintii sa recupereze somnul pierdut. Iar aceasta face alaptarea la cerere dificila, mai ales in primele saptamani cand bebelusii au nevoie de hraniri mai frecvente.
Co-sleeping
O alta ciudatenie a culturii vestice este somnul solitar si practica de a lasa copilul sa doarma singur in patut sau leagan. Cand copilul si mama dorm separat, hranitul nocturn este foarte dificil. De obicei, atat mama, cat si copilul se trezesc complet, facand extrem de dificila adormirea cand se incheie hranirea.

Dar, in majoritatea culturilor non-vestice oamenii dorm impreuna (Worthman and Melby 2002), iar copiii nu sunt lasati singuri.
Intr-un studiu transcultural recent despre ingrijirea copilului in societati slab industrializate, cercetatorii au aratat ca bebelusii dorm cu parintii in 23 din cele 26 de culturi studiate (Severn Nelson et al 2000). Un studiu mai vechi si mai extins nu a gasit nici un caz in 90 de culturi in care mama si copilul sa doarma in camere separate. (Barry & Paxton 1971)
Cand mamele si copiii dorm impreuna, alalptarea la cerere nu mai intrerupe somnul. Acest lucru este foarte adevarat cand mamele dorm in acelasi pat cu copilul. Bebelusul se trezeste noaptea si este hranit chiar acolo, intins, in pat. Cei doi nu se trezesc niciodata complet. (McKenna & Bernshaw 1995)


Purtarea copilului

Vesticii au obiceiul sa isi "parcheze" bebelusul in patut, leagan, scaune de masina sau centre de activitati pentru mare parte din zi. In restul lumii aceste practici sunt neintalnite. Studii transculturale arata ca bebelusii sunt tinuti in brate si purtati mare parte din zi. (Barry & Paxton 1971; Severn Nelson et al 2000). In societati primitive si in societati din climate calde purtarea bebelusilor se mai caracterizeaza si prin contactul piele pe piele (Konner 2006).

Prin urmare, mamele au mai multe sanse sa citeasca semnele date de bebelusi, iar acestia sunt mereu aproape de san. In unele cazuri bebelusii au acces foarte usor la sanul dezgolit, permitandu-le sa se hraneasca singuri.


Ajutoare

Daca nu platesc pentru asta, mamele din vest beneficiaza de foarte putin ajutor. In general, proaspetele mamici sunt izolate de familia extinsa si nu mai au legaturi stranse cu vecinii. Prin urmare se poate sa fie izolate si fara acces usor la:
- sfaturi despre alaptarea
- sfaturi despre ingrijirea copilului
- ajutor de urgenta

Aceasta inseamna mai multa munca si mai mult stres - ceea ce face alaptarea la cerere si mai dificila. Prin contrast, mamele din societatile primitive (sau alte societati neindustrializate) primesc foarte mult ajutor. Intr-una dintre societatile primitive (Efe din Africa Centrala) acest ajutor se extinde pana la a oferi lapte matern suplimentar mamelor cu nou-nascuti (Tronick et al 1987)!


Izolarea postpartum

In zone foarte extinse, din sud-estul Asiei (Jambunathan 1995), pana in China (Raven et al 2007) si in Maroc (Westermark 1926), mamele pot petrece primele 30-40 de zile in izolare postpartum.
In acest interval mamele sunt iertate (uneori le este chiar interzis!) de la mare parte din indatoriri, mai putin alaptarea. Prietenii si rudele (de obicei mamele si soacrele) ajuta cu treburile casnice si gatitul.
Izolarea postpartum nu este neaparat usoara. Culturile pot impune ritualuri si tabuuri pe care mamele le pot gasi restrictive (Leung et al 2005). Dar ajutorul pe care il primesc mamele face, in schimb, alaptarea mai usoara.


Acceptarea alaptarii in public

Pentru mamele din culturile vestice alaptarea este dificila mai ales cand parasesc caminul. Multi vestici se simt inconfortabil in prezenta mamelor care alapteaza si putine spatii publice asigura locuri unde mamele pot alapta in discretie.

Problema se pare ca se trage de la perceptia sexualitatii. Vesticii dau sanului doar o semnificatie erotica. Alaptarea, asadar, este riscanta. Dar, nu este nimic natural in aceasta asociere.
In majoritatea culturilor sanul este privit pentru functia sa primara - organ pentru producerea de lapte. Intr-un studiu transcultural, sanul este privit ca fiind sexy in doar 13 din 190 de culturi (Ford si Beach 1951).

Antropologistul Katherine A. Dettwyler argumenteaza ca atitudinea americanilor in privinta alaptarii este puternic influentata de notiunea de sani "sexy". In excelenta ei lucrare "Frumosul si sanul:Contextul cultural al alaptarii in SUA (Dettwyler 1999), Dettwyler compara atitudinea americana fata de atitudinea din alte culturi non-vestice. In locuri precum Mali sau Nepal, sanii femeilor nu au conotatii sexuale, iar femeile isi alapteaza copiii in public ori de cate ori acestia au nevoie. Nu este nimic sexual, rusinos sau ciudat in asta.