Menta si Usturoi - episodul 1

Azi a avut loc prima intalnire Menta si Usturoi si, dupa cum bine stiti, am facut paine.



Eu am avut oarecare emotii cand am vazut cum incet-incet sala se umple de oameni si cu greu reuseam sa acopar zumzetul din sala. Dar in cele din urma, incepand framantarea painii, lucrurile au inceput sa se desfasoare in mod firesc si eu m-am ales doar cu o minima durere de gat si un strop de raguseala.

A fost o zi lunga dar foarte frumoasa si tin sa cred ca a fost o intalnire intre prieteni, chiar daca eu nu cunosteam decat vreo 2-3 persoane din multimea adunata in sala. Cu toate acestea, atmosfera a fost atat de relaxata incat nici nu am remarcat acest fapt.

Am avut emotii si la paini, de teama sa nu cumva sa nu creasca. Dar fiecare paine a crescut atat de frumos si s-a rumenit atat de apetisant de era mai mare dragul.
Cea mai mare surpriza a fost cu siguranta inventivitatea in domeniul decorarii painii. Am ajuns sa ma invart prin sala si sa nu imi vina se cred ce vad :))

Dar favoritul meu a ramas tot Mihaita, chiar daca a fost primul care s-a retras la un somnic odihnitor de dupa-amiaza ! :)



Multumim si gazdelor noastre primitoare de la Hotelul Ana care ne-au rasfatat si cu un gulas care sa se asorteze cu painile proaspete.











*mai multe poze in galerie

Inganare eliberatoare

Pot sa cant? Pentru ca asa simt. Pur si simplu. As ingana un la-la-la absent, finut, care sa nu va deranjeze urechile fine. Dar vreau sa cant. Uite asa. De bucurie, de nervi, de energie, de luat palme peste fata, de incantare, de frustrare, de nervi, de patriotism si oricare ar fi termenul opus, de dragoste pentru boticuri umede si pernute nostime, de dispret, de dragoste pentru cei dragi.

Si apoi sa ma simt eliberata.

Mi-au trebuit cateva zile sa invat o gramada de lucuri. Despre mine si despre cei din jurul meu.

Lucruri pozitive:

- imi place sa scriu. Nu vrea nimeni sa ma lase sa scriu pe undeva? :))
Desi de obicei ideile mele seamana cu o balbaiala jenanta cand deschid gura, cand le pun pe foaie totul se aseaza ritmat si surprinzator de rimat.

- sunt fotograf amator, dar zau pozez mai bine decat multi specialisti (care din asta isi castiga painea!)

- indiferent de cat rau mi se intampla, Aldo si Dodo* imi aduc liniste si zambetul pe buze

- * dupa ce l-am crezut pe Dodo mort (dupa spusele unui pusti din vecini) si m-am smiorcait cu gandul ca a murit in chinuri sfasiat de stiu eu cine, a aparut intr-o seara vesel si ceva mai slab. A urmat smiorcaiala traditionala de fericire! ;)



Lucruri negative:

- imi vine sa emigrez
- frustrata de stat si de tot ce inseamna el; incompetenta si lacomia sunt singurele sale caracteristici
- am pornit un proiect care a produs multa valva - de ce e un lucru negativ? uite-asa, pentru ca pentru mine a insemnat un stres urias de am crezut ca o sa crape inima in mine, mi-am pierdut somnul linistit si am ajuns sa nu vreau sa ies din pat dimineata. Abia astept sa se linisteasca totul si sa pot face intr-adevar ceva cu aceasta idee, fara agitatia asta care ma paralizeaza.

Prima patiserie canina

Cei care ma cunosc stiu ca sunt o mare iubitoare de animale. Si ca sa fiu mai exacta, Aldo - catelul meu drag - este o parte importanta din viata mea. Si cei care au un animalut pe langa ei, stiu foarte bine cat de mult ne bucura si ne imbogatesc viata copilasii nostri cu blanita.

Din dragoste pentru Aldo am realizat ca a avea grija de el inseamna sa am grija de alimentatia lui la fel cum am grija de alimentatia noastra. Bineinteles, alimentatia unui caine se deosebeste mult de alimentatia umana, dar multe ingrediente sunt comune si cu un mic efort putem sa ii rasfatam si sa ii tinem sanatosi alaturi de noi mai mult timp.

Din toate aceste motive, va propun un concept inedit si curajos: prima patiserie pentru caini!


Aceste produse sunt exclusiv home-made, din ingrediente naturale si fara a folosi nici un fel de condimente sau aditivi care ar putea fi nocive cainilor.
Deocamdata va propun doar cateva produse de baza, dar cu timpul lista mea de produse va fi tot mai bogata - atat variante de hrana uscata, ci si de hrana umeda, suplimente nutritive, dar si hrana de baza.

Asadar, va invit cu drag sa pasiti in mica mea patiserie canina!

Sa facem paine!

A venit in sfarsit momentul sa va dezvalui un proiect extraordinar: Menta si Usturoi!

Sau comunitatea oamenilor care iubesc mancarea buna si au in sfarsit un loc unde sa se intalneasca si sa invete sa faca mancare si mai buna. Initiativa nu imi apartine (mi-as dori sa am si eu idei asa de bune), dar sunt mandra ca fac parte din echipa care se ocupa de acest proiect.

Detalii si noutati despre proiect veti gasi pe site-ul oficial: mentasiusturoi.ro

Eu va invit sa participati (in limita locurilor ramase disponibile) la prima noastra editie (6 februarie, ora 11) cand ne vom intalni la Hotelul Ana (Calea Martirilor) si va voi povesti cum se face cea mai buna paine de casa.

Chiar daca se ocupa locurile, va invit sa fiti cu ochii pe site si sa aflati mai multe despre initiativele noastre culinare! :)

A murit J.D. Salinger

"If I were God, I certainly wouldn't want people to love me sentimentally. It's too unreliable." (Teddy)


In seara asta mi s-a strans sufletul cand am vazut vestea insotita de sunetul vesel al unui nou mesaj pe Twitter. Am cautat pe Google si pentru prima oara imi primeam raspunsul doar printr-o lista live Twitter. Mesaje din intreaga lume anuntau moartea lui.

E ciudat. Nu m-am gandit niciodata sentimental la Salinger si cu atat este mai ciudata senzatia de gol cand am aflat ca a murit. Cum sa suferi la moartea unui om necunoscut? Simplu. Pentru ca nu a existat in viata mea scriitor care sa il simt mai aproape decat Salinger. Stiam ca traieste retras, in pustietate si il intelegeam. Intelegeam fiecare argument pe care il dadea izolarii lui la fel cum Franny, Zooey si Teddy mi-au fost, rand pe rand, revelatii.

Nu mai am cuvinte. Acum vreau doar sa il citesc pe Teddy din nou.

It's everybody, I mean. Everything everybody does is so — I don't know — not wrong, or even mean, or even stupid necessarily. But just so tiny and meaningless and — sad-making. And the worst part is, if you go bohemian or something crazy like that, you're conforming just as much only in a different way. (Franny)

Someone just dumped a whole garbage can of orange peels out the window....They float very nicely....That's interesting....I don't mean its interesting that they float....It's interesting that I know about them being there. If I hadn't seen them, then I wouldn't know they were there, and if I didn't know they were there, I wouldn't be able to say that they even exist....Some of them are starting to sink now. In a few minutes, the only place they'll still be floating will be inside my mind. That's quite interesting, because if you look at it a certain way, that’s where they started floating in the first place. (Teddy)

L.E. J.D. Salinger in The New Yorker in format digital.