Dewey - Vicky Myron

Titlu - Dewey - The Small-Town Library Cat Who Toched the World
Autor - Vicky Myron

Editura - Hodder & Stoughton
An - 2008
Numar pagini - 277

abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Prima linie - There is a thousand-mile table of land in the middle of the United States...

Ultima linie - He's still holding me now. So thank you, Dewey. Thank you. Wherever you are.

Am cumparat cartea in aeroportul dn Barcelona pentru ca aveam ore bune de asteptat si imi doream o lectura usoara. Adevarul e ca am citit jumate din carte pana ne-a venit vremea de imbarcare si cealalta jumatate am citit-o in urmatoarele luni.

Cartea este biografia unui motan. De fapt e tocmai cel care va priveste cu ochi mari de pe coperta. El a fost abandonat in cutia unei librarii dintr-un mic orasel din Iowa, este adoptat de personalul librariei si devine in scurt timp o vedeta locala si apoi nationala.

Toate bune si frumoase. Povestea are foarte mult potential, pacat doar ca autoarea (si cea care l-a adoptat pe Dewey) ar fi trebuit sa ramana la a completa fise de biblioteca si sa roage pe altcineva sa scrie povestea motanului portocaliu.

Cartea are numeroase scene incredibil de dragalase, dar ele se datoreaza in totalitate lui Dewey si a prostioarelor pe care le facea prin librarie. Din punct de vedere stilistic cartea este zero. Episoadele sunt sacadate, fara legatura intre ele si daca nu sunteti atenti riscati sa atipiti la descrierile in detaliu ale istoriei economice a Spencerului (orasul pus pe harta de Dewey). De fapt va recomand sa sariti acele pagini - nu pierdeti nimic si nu o sa aflati nimic ce sa va intereseze.

Dar hai sa nu fiu prea critica. Dewey este totusi o carte buna. De citit pe la 10 ani cand o poveste simpla, lineara, fara metafore este indicata inainte de culcare. O poveste despre o pisica dragalasa, o povestioara care sa invete dragostea fata de animale si care sa scoata in evidenta personalitatea lor.
Dar la o alta varsta cartea (din punct de vedere stilistic) poate deveni pur si simplu frustranta.

Daca totusi doriti sa o cititi sa nu porniti la drum cu asteptari mari. Sa va puneti in gand ca veti primi doar niste povestioare amuzante despre o pisca cu personalitate.


*gasit poze si filmultete cu Dewey aici: http://www.deweyreadmorebooks.com/index.php

Casatorie de amatori - Anne Tyler

Titlu - Casatorie de amatori
Autor - Anne Tyler

Editura - Humanitas Fiction
An - 2007
Numar pagini - 343

abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Prima linie - Toti vecinii stiau sa-ti spuna cum se cunoscusera Michael si Pauline.

Ultima linie - Michael grabi pasul, nerabdator sa dea coltul strazii.



Nu imi plac frazele pompoase. Nu imi place sa citesc un roman despre o ploaie descrisa in termeni atat de elevati incat sa fiu obligata sa fug dupa DEX. Si asta doar pentru ca o ploaie e o ploaie si un simplu artficiu artistic (o umbrela rosie rupta, un cuplu cu femeia atarnata de cotul barbatului etc) mi se pare ca aduc mult mai mult a literatura de calitate decat cei ce se strofoaca sa sufoce textul cu cuvinte mari, doar pentru a ascunde o absoluta lipsa de idei.

De aceea va rog sa ma lasati sa ma bucur copilareste cand descopar un scriitor care are atata talent incat transforma o serie de scene dintr-o casnicie plictsita (plictisitoare) intr-un roman ce te rascoleste. Pentru ca nimic nu este grandios in acest roman: nici personajele, nici scenele, nici descrierea. Totul este simplu si banal.

Casatoria pe fuga, aparitia copiilor, traitul intr-un apartament inghesuit impreuna cu soacra cicalitoare, cresterea copiilor, razvratirea lor adolescentina, felul in care merge sotul (cum de s-a putut indragosti de acest barbat?!), aparitia unui nepot din flori, despartirea, viata dupa el/dupa ea, o alta casnicie, stinghereala, puterea obsnuintei, rutina...

Si care doi oameni nu sunt amatori intr-o casnicie? Nici unul nu stie, nici unul nu are certitudinea sau siguranta. Lucrurile invatate pe bajbaite, cautand pe intuneric o solutie, un compromis. Si apoi rutina, fiecare zi la fel, dupa aceleasi coordonate, micul-dejun, ziarul, ceaiul. Iar ritmul este rupt doar de cate o cearta, certuri din nimicuri - o scama, o cana murdara si furia oarba a animalului prins in cusca fara posibilitate de evadare.

Este un roman mare despre oameni mici. Genul de carte in care te pierzi si regasesti fiecare casnicie de care ai auzit vreodata.

Gripa porcina in lumea lui Winnie the Pooh

Carti despre catei

Mi s-a pus mie pata ca vreau sa imi mai diversific lectura cu carti despre catei. Mi-a placut tare mult Enzo (arta de a pilota pe ploaie) si am zis ca sigur-sigur trebuie sa mai fie si alte carti de acest gen. Dupa cateva minute de cercetare am descoperit cateva titluri (sper sa fie pe bune despre caini!) si da, a fost ocazia perfecta sa imi mai incropesc o mica lista de lectura.

The Pact - Jodi Picoult

,

Titlu - The Pact - a love story
Autor - Jodi Picoult

Editura - WILLIAM MORROW NEW YORK
An - 1999
Numar pagini - 333

abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Prima linie - There was nothing left to say. He covered her body with his, and as she put her arms around him she could picture him in all his incarnations: age five, and still blond; age eleven, sprouting; age thirteen, with the hands of a man. The moon rolled, sloe-eyed in the night sky; and she breathed in the scent of his skin. "I love you," she said.

Ultima linie - Whether it had always been that way, or if years had erased whatever was written, he did not know. Chris tucked the note in the pocket of his shorts and turned away from Emily's house, thinking that maybe it really didn't matter one way or the other.

Citisem deja de mai bine de un an My Sister's Keeper (cel dupa care s-a si facut un film - cu Cameron Diaz) si inca tineam minte senzatia dureroasa data de subiectul cartii. Nici nu mai retineam daca a fost o carte buna sau proasta, daca a fost bine scrisa sau nu, dar ideile aduse in discutie erau inca acolo in mintea mea, aproape facandu-ma sa imi fie teama si de gandul de a analiza un asemenea subiect.

Si aceasta este calitatea de scriitor al lui Jodi Picoult: capacitatea de a da glas acelor subiecte care ingrozesc si la care refuzam sa ne gandim.

Daca in My Sister's Keeper descoperim o fetita conceputa in epubreta doar pentru a fi donatorul ideal surorii ei mai mari bolnave de leucemie, nici The Pact nu se dezminte si aduce in discutie un alt episod de neconceput pentru parinti: pactul sinucigas al copilului.

Cand devin vecini, cele doua familii tinere - Harte si Gold asteapta cu bucurie venirea pe lume a primului lor nascut. Femeile trec impreuna prin greutatile sarcinii, isi tin una alteia mana in timpul nasterii si astfel se leaga intre ele o prietenie puternica. Cei doi copii - Chris si Emily - cresc impreuna, nedespartiti, iar atunci cand se indragostesc unul de altul, nu numai ca nu e nimeni srprins, ba mai mult parintii se bucura.

Dar cand parintii sunt chemati intr-o noapte la urgente pentru a o gasi pe Emily moarta si pe Chris ranit, cosmarul abia incepe. Incet, iese la iveala intelegerea dintre cei doi adolescenti si pactul lor sinistru de a se sinucide impreuna. Dar cum Chris este inca in viata, pactul devine o posibila crma.

De aici porneste un proces care aminteste foarte mult de procesul din My Sister's Keeper. Astfel acesta pare un instrument pentru Picoult pentru a putea dezbate si analiza problema ridicata.

Pentru ca nu vorbim doar de pactul sinucigas, ci si de unul al iubirii, al prieteniei sau al increderii. Pentru ca o data cu dezvoltarea situatiei totul pare sa se destrame si sa isi piarda sensul si siguranta.

Si apoi cum poti privi in ochi mama celui care ti-a omorat fiica?
Si cum sa-ti gasesti cuvintele sa-i spui prietenului tau de o viata ca iti pare rau ca tocmai copilul tau i-a omorat copilul?

Asa-i ca nu sunt ganduri comode?

Ei bine, tocmai acesta este farmecul lui Picoult - aceasta incomoditate a ideilor. Nu este o mare scriitoare, dar cu siguranta este o femeie care stie sa puna intrebari.